Era o zi de dalba primavara

Era o zi de dalba primavara
Cand pomii-s plini de mii de muguri verzi
Era o zi cand pe carari ninsese
Petale albe, floare de cires.

Era un cer senin, senin albastru
Si-atatea flori campia presarau
Isi leganau pe varfuri albe crinii
Potirul alb frumos de catifea.

Si adia asa usor zefirul
Din umbra deasa a codrilor de nea
Ascuns in iarba ingana izvorul
Un susur bland, un cant pe-a lumii mal.

Asa era in ziua cand Isuse
Pe Tine-ntaia oara Te-am vazut
Era o zi de dalba primavara
Cu albe flori cand eu Te-am cunoscut.

Eram pe iarba de matase-n lunca
Si lacramioare adunam in brat
Tu ai trecut si-n urma Ta, Isuse
Te-a urmarit privirea cu nesat.

Erai frumos ca Soarele din ceruri
Cu fata alba, alba ca de crin
In parul Tau luceau fiori de raze
Si chipu-Ti era atata de senin!

Era de vina oare primavara?
Era de vina campul inverzit?
Ce-a fost pe urma, nu-mi aduc aminte
Dar stiu Isuse drag, ca Te-am iubit.

Atata stiu, ca Tu esti totul, Doamne
Ca Te doresc mereu cu drag de-atunci
Si ca pastrez la pieptu-mi lacramioare
Din ziua cand Te-am cunoscut in lunci!