luni

Era o zi de dalba primavara

Era o zi de dalba primavara
Cand pomii-s plini de mii de muguri verzi
Era o zi cand pe carari ninsese
Petale albe, floare de cires.

Era un cer senin, senin albastru
Si-atatea flori campia presarau
Isi leganau pe varfuri albe crinii
Potirul alb frumos de catifea.


Si adia asa usor zefirul
Din umbra deasa a codrilor de nea
Ascuns in iarba ingana izvorul
Un susur bland, un cant pe-a lumii mal.

Asa era in ziua cand Isuse
Pe Tine-ntaia oara Te-am vazut
Era o zi de dalba primavara
Cu albe flori cand eu Te-am cunoscut.

Eram pe iarba de matase-n lunca
Si lacramioare adunam in brat
Tu ai trecut si-n urma Ta, Isuse
Te-a urmarit privirea cu nesat.

Erai frumos ca Soarele din ceruri
Cu fata alba, alba ca de crin
In parul Tau luceau fiori de raze
Si chipu-Ti era atata de senin!

Era de vina oare primavara?
Era de vina campul inverzit?
Ce-a fost pe urma, nu-mi aduc aminte
Dar stiu Isuse drag, ca Te-am iubit.

Atata stiu, ca Tu esti totul, Doamne
Ca Te doresc mereu cu drag de-atunci
Si ca pastrez la pieptu-mi lacramioare
Din ziua cand Te-am cunoscut in lunci!

Amandoi

Cand valuri se ridica si imi este frica,
O Doamne, fii cu mine!
Cand e ceata, nu mai am speranta
Ramai si-atunci cu mine
Cand vantul si furtuna loveste intruna
Te rog ajuta-ma!
Cand este greu, ma rog mereu
O Doamne, scapa-ma!

Nu ma lasa Isuse, in mocirla si noroi
Pe cararea vesniciei vreau sa mergem amandoi!

Cand boala ma ajunge si viata mi se stinge
Vreau sa-mi dai credinta!
Cand voi trece pragul, doresc sa flutur steagul
De biruinta!
Sa nu dau inapoi prin orice nevoi
Vreau sa 'naintez!
Cand negura e mare si Cel rau da tarcoale
Ajuta-ma sa veghez!

Nu ma lasa Isuse, cand sunt in nevoi
La bine si la greu sa fim amandoi!

Chiar de mi-as pierde tot ce se vede,
Nu ar conta!
Dar doresc, ma straduiesc
Sa nu pierd mantuirea!
In ziua mare, la sarbatoare
Vreau sa fiu si eu!
Cu mirele dorit, cu mirele iubit
Cu Tine, Domnul meu!

Nu ma lasa Isuse, la judecata de apoi
Vreau in cerul sfant sa fim amandoi!