Mă-ntorc cu căinţă, Părinte-al iubirii
Să-Ţi cer azi iertare pentru-al meu trecut,
Tu ţi-ai dat viaţa ca preţ al mântuirii
Când eu rătăceam ca şi fiul pierdut.
Departe de casă în bezna pierzării,
În poftele rele adânc cufundat,
Setos de plăcere eu am dat uitării
Palatul iubirii din care-am plecat.
Am ajuns în tină, călcat în picioare
În ţara robiei cumplit umilit.
N-am fost pentru nimeni, Isuse, valoare
Am fost pe vecie pierzării sortit.
Viaţa ce-n dar Tu, Isuse, mi-ai dat-o
Curată, sclipind ca un vas preţios,
Am zdrobit-o-n cioburi şi-apoi fără milă
Eu am risipit-o-n praful de jos.
Dar Tu coborât-ai aici jos în tină,
În praful acela-n genunchi te-ai plecat
Şi ciob lângă ciob cu iubire divină
Ai pus laolaltă acel vas sfărmat.
De-aceea Isuse, viaţa-mi întreagă
În mâinile Tale deplin Ţi-o predau
Şi orice mi-ai cere, ajută-mi, o, Doamne
Cu inima largă să pot ca să-ţi dau.
Gbu!!!!
RăspundețiȘtergere