Prieten tinereţii mele şi lacrimilor mele dor
Si soţ singurătăţii grele, Te cânt, Iisuse, şi Te ador.
Ce n-am putut nici mamei spune atât de-adânc şi cald şi des,
Am spus iubirii Tale bune, simţindu-mi sufletu-nţeles.
În anii de răscruci amare, cu sufletul zdrobit de tot,
La nimeni negăsind crezare, la Tine am ştiut că pot.
Ce nimeni n-a mai fost altcine, să-mi fie-n ceasul disperat,
Ai fost Tu-n stare pentru mine, căci m-ai iubit cu-adevărat.
Ţi-as spune-n nu ştiu ce cuvinte de adorare şi fior,
Cât mi-e iubirea de fierbinte, dar nu pot cât Îţi sunt dator.
Prieten tinereţii mele, cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus,
Al Tău sunt eu, a-Tale-s ele, pe vecii toţi, pe toţi, Isus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.