Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul,
Ce-a dat El pentru noi e greu,
Nu Dumnezeu pe noi ne lasă,
Ci noi lăsăm pe Dumnezeu!
Nu-s prea multe cântări cu lacrimi,
Ci lacrimi fără de cântări,
Nu-s prea multe-adunări în lume,
Prea multă-i lumea-n adunări.
Nu-i prea mult harul în vorbire,
Vorbiri prea multe-s fără har,
Nu-i prea puţină alergarea,
Ci e prea multă în zadar.
Nu spun prea mult despre iubire
Acei ce-o au şi o trăiesc,
Ci prea puţin o au aceia
Ce-o prea tot cântă şi-o vorbesc.
Nu-i prea mult preţ pentru credinţă,
Ci-i prea puţină cea de preţ,
Nu-s rare scrierile sfinte,
Sunt rare sfintele vieţi.
Prea gol e drumul mântuirii,
Iar drumul iadului prea plin,
Şi ziua de-azi e-atât de scumpă,
Dar noi o facem prea puţin!
Sunt atat de adevarate versurile acestei poiezii scrisa de Traian Dorz. Dumnezeu sa ne ajute sa meditam putin si noi in generatia in care am fost pusi.
RăspundețiȘtergere