Bunatatea Ta

Bunătatea Ta eternă
Doamne Dumnezeul meu
Ea mi-e cea mai bună pernă
De odihnă când mi-e greu
Ea mă scapă de povoară
Când mi-e cugetu-apăsat
Şi mă uşurează iară
/: Ca s-alerg mai avântat. :/

/: Bunătatea Ta, bunătatea Ta ! :/

Bunătatea Ta mă-ndeamnă
Grabnic să mă pocăiesc
Ca să ştiu adânc ce-nseamnă
Răul care-l săvârşesc
Ea mă-ndeamnă înspre cruce
Spre Isus cel răstignit
Să-nţeleg că El aduce
/: Pace-n duhul meu trudit. :/

Bunătatea Ta-mi găteşte
Un prea dulce viitor
Căci ea zilnic se ’noieşte
Şi când urc şi când cobor
Laudă şi închinare
Pentru bunătatea Ta
Îţi aduc cu-nflăcărare
/: Doamne-acum şi-n veac aşa. :/

Anii se duc şi viaţa trece

Anii se duc şi viaţa trece
Tu pentru Domnul ce-ai făcut
Ai pribegit în lumea mare
De suflet rău nu ţi-a părut.

Timpul va trece nu uita
Salvează-ţi viaţa
Întoarce-te din calea rea
Salvează-ţi viaţa
Căci tot ce vezi e trecător
Vor trece toate
Ai să ajungi un om pierdut
Şi condamnat la moarte.


N-ai dat la suflet alinare
Şi hrană din Cuvântul Sfânt
Căci orişicine-ai fost în lume
Ajungi doar un pumn de pământ.

Deci pregăteşte-te acuma
Nu sta pierdut şi părăsit
Ca la a trâmbiţei chemare
Să nu rămâi jos pe pământ.

Smochine sadit in gradina

Smochine sadit in gradina
In care cu rost fost-ai pus
Sa cresti, sa-nfloresti pentru Domnul
Si roade alese s-aduci.

Degeaba stai tu in gradina
Si-asa de frumos fost-ai pus,
De cand te sadise stapanul
Tu nici un folos n-ai adus.

Degeaba alearga stapanul
Sa afle la tine vreun rod
Caci tu si in anul acesta
Tu nici un folos n-ai adus.

Degeaba-i crescut in gradina
Si crengile ti le-ai intins
La ce-ti foloseste-naltimea
Daca numai frunze-ai adus?

Tu fost-ai sadit in gradina
Si cu-atata grija pastrat
Cu truda lucreaza vierul
Si tot nici un rod n-ai adus.

Degeaba tii umbra-n gradina
Caci daca roade n-ai adus
Vei fi blestemat ca smochinul
Si-atunci pe loc te ususci.

Si securea fara de mila
Daca numai frunze-ai adus
Va fi-nfipta la radacina
Si astfel vei fi doborat.

Intr-o noapte-adanca

Intr-o noapte-adanca, Doamne ai venit
Ca lumina lumii Tu ai rasarit.
Ce adanca noapte de pacate plina
Era-n noi Isuse cand ne-ai dat lumina.

Inca-i noapte-adanca de pacat si rani
Departati sunt Doamne, multi de harul Tau.
Ratacesc departe multi de sfanta-ti cale
Ada si lor Doamne raza fetei Tale.

O, Isuse, Doamne, fii in veci slavit
Caci lumina dulce Tu ne-ai daruit.
Lumineaza Doamne calea noastra-tr-una
Sa Te-avem pe Tine soare-ntotdeauna.

Veniti crestini cu totii

Veniti crestini cu totii
Vedeti Fiul Mariei
In orasul Betleem
Este-nfasurat in fan.

Cum umbla in lung si-n lat
Si locul nu s-a aflat
Catu-i orasul de mare
A-ntrebat pe fiecare.

Intreaba din casa-n casa
Nimeni n-o lasa sa nasca
O, orase Betleeme,
N-ai tu credinciosi in tine.

Nu lasi tu pe Maria
Sa nasca pe Mesia
Sa-I dai tu putin salaj
Celui mai sfant copilas.

Pestera cea-ntunecoasa
A fost a Domnului casa
La veirea Sa in lume
Din vina ta Betleeme.


Pat moale si scutece
I-au daruit vitele
Lumina i-a daruit
Steaua de la rasarit.

Venit-au sa i se-nchine
Crai si pastori Betleeme,
Tu singur nu L-ai primit
Pe Isus cand a venit.

Si de-acum pana-n vecie
Amin, Doamne, slava Tie,
Si la toti cu bucurie
Amin, Doamne, slava Tie.

Cand grijuri m-apasa

Cand grijuri m-apasa
Si valuri vin grele,
Te chem din adancul inimii
Sa m-ajuti sa trec prin ele.

Caci Te iubesc Isus,
Te iubesc Isus, Te iubesc Isus,
Domnul meu !

Greutati m-apasa
Si vreau mangaiere
Dar nimeni nu mi-o poate da
Decat Tu prin iubirea Ta.

Ma simt un strain aici
Cu grijuri si alergari
Si-Ti astept venirea-n slava
Sa ma iei din stramtorari.

Pe acest pamant, pe aceasta cale in viata

Pe acest pamant, pe aceasta cale-n viata
Cat ai trai Isus si-ai colindat
Tu nici n-ai scris si nici n-ai spus vreodata
Vreun vers sau vreo cantare de cantat.
Dar tot ce-i scris prin vers sau prin cantare
E scris sa-Ti dea doar slava si onoare
Ca Tu ai lucrat si odihna n-ai aflat
Sa pot si eu un biet strain pribeag
In Tine s-aflu bland a Ta iertare
Tu m-ai cuprins in dragostea Ta mare!

Atatea imnuri catre Cer se-nalta
Atatea glasuri canta melodii
Dar niciodata zarea cea albastra
N-o fi strapunsa ca-n acea zi.
Cand Tu pe nori de slava si putere
Vei aparea sa-Ti iei mireasa Ta
Acea cantare fi-va imnul care
Cu-atata drag mireasa-l va canta
Acea cantare as vrea si eu Isuse
S-o cant din pieptul meu cat voi putea!

Eu stiu c-atunci nu v-or mai fi pe lume
Atatea voci straine prefacute
In clipa aceia toti v-or sti sa cante
Cantarea minunata pentru Tine.
Cand Tu pe nori de slava si-n putere
Vei aparea sa-ti iei mireasa Ta
Acea cantare fi-va imnul care
Cu atata drag mireasa-l va canta
Acea cantare as vrea si eu Isuse
S-o cant din pieptul meu cat voi putea!

Daca n-as avea nadejde

Daca n-as avea nadejdea
Ce ma tine ne-ncetat
In Cuvantul Tau de-apururi
Mai curat si-nflacarat.

N-as putea nicicand Isuse
Pe cale a-nainta
Caci furtuni si valuri multe
Lovesc in corabia mea.

Daca n-as avea iubirea
Vie-n inima mereu
Adevarul Cartii Sfinte
Nu m-ar mangaia in greu.

N-as simti nicicand Isuse
Mana Ta asupra mea
Caci lumina fetei Tale
Imi aprinde dragostea.

Daca N-as avea credinta
Scutul tare prin furtuni
N-as putea zari eu portul
Cel doresc cu-adanc suspin.

N-as vedea nicicand lumina
Ce rasare-n noaptea grea
Dar 'naintea mea o, Doamne,
Tu imi esti lumina mea.

Daca n-as avea speranta
Caci odata Te-oi vedea
O, Isus, nadejdea slavei
Viata mi s-ar darama.

Dar eu cred in adevarul
Cel de veci neclatinat
Caci voi fi cu Tine-n ceruri
Si voi fi eu mangaiat.

Se scurg aşa de iute anii

Se scurg aşa de iute anii
Dispar ca umbrele-n amurg
În zbor se duce-a noastră viaţă
Şi-atâţia la sfârşit o plâng.
În viaţă omul dă durerii
Tribut în fiecare zi.
Din zori şi până-n clipa serii
Aleargă spre a vieţui.

Tu om din orice colţ al lumii
Doar prin credinţă poţi avea
Iertarea, pacea, fericirea,
Isus îţi dă, la Golgota.

Oricine-ai fi, eşti om din lume
Ai străbătut acelaşi drum
Ai fost copil cu suflet nobil,
Bătrân sau tânăr eşti acum.
Din zorii frăgeziei tale
Ţi-ai dăltuit imagini noi
Ţi-ai vrut atâta fericire
Dar lacrima ţi-a curs şuvoi.

Aşa de rar pe-a tale rane
Ţi-a picurat balsamul sfânt.
Speranţa unei vieţi mai bune
Te-a însoţit pân la mormânt.

Ca vantul zboara anii

Ca vantul zboara anii;
Ca viforul in zbor,
Ca si apusul zilei
Ce-ncet, dispare-usor...
Aduna cu ei totul
Si toate duc cu ei:
Si faptele si gandul,
Chiar daca nu o vrei.

De aceea astazi, trebuie sa stii:
Orice an te-atrage inspre vesnicii!
Nu-i o intamplare, viata ta sub soare;
Cand vei merge-n fata, Celui ce-a dat viata,
Ce vei raspunde oare?

El trece ca un sunet: ce importanta-i dai?
Spre ce e al tau umblet? Spre ce placere ai?
Ce-ti spune azi balanta,Cea dintre bine, rau?
Sau nu ai cutezanta a sti de locul tau?

Ale-nserarii umbre se vor lasa-n curand
Si canturi tot mai sumbre, vei auzi sfarsind,
Dar, daca o sa-ti numeri mai bine zilele,
Vei arunca, din umeri, in praf poverile.

Primind Mantuitorul, ca Domn, in viata ta,
Vei merge cu poporul salvat prin jertfa Sa;
Vei pretui chemarea si voia Domnului,
Vei astepta plecarea spre-Mparatia Lui.

Cand imi bat in poarta furtunile

Cand imi bat in poarta furtunile ce vin
Nu ma tem, nu ma tem,
Cand e cerul vietii de ganduri negre plin
Nu ma tem, nu ma tem!

Eu Il tin de mana, De El ma alipesc
Si intotdeauna in ochii Lui privesc
Cu El impreuna cred si reusesc
Peste toate sa pasesc!
Langa mine El e cumine mereu
Si nici greul nu mai pare-atat de greu
Nu sunt singur, orisice-ar veni
Mana Lui ma va pazi.

Cand ma simt invins de-al cietii val
Nu ma tem, nu ma tem!
Mana Lui mi-entinsa punte spre liman,
Nu ma tem, nu ma tem !

Daca indoiala din nou ma va-ncerca
Nu ma tem, nu ma tem!
Chiar daca putina e credinta mea
Nu ma tem, nu ma tem!

Nu dispera

Cand esti cazut in neagra disperare,
Cand ratacesti si nu-ti stii calea ta,
Cand coplesit esti de ingrijorare
Priveste sus la dealul Golgota.

Nu dispera cand greul te apasa,
Vine Isus, si vei pleca acasa,
Nu dispera cand greul te apasa,
Vine isus, si vei pleca acasa.

Cand lacrime de dor si intristare
Brazdeaza chipul tau de-atatia ani
Sa-ti amintesti acele clipe-amare
Cand plans-a Domnul tau in Ghetsimani.

Pierdut-ai tot ca Iov cel din vechime
Pe-aceia dragi si tot ce-ai adunat
Dar a ramas alaturi langa tine
Isus Cristos, un frate-adevarat.

De ce sa plangi cand vara e aproape
Si se zaresc de-acum ai zilei zori
Cand nu mai e decat putin din noapte
Si iata, vine mirele pe nori.

Sa-ti amintesti intotdeauna frate
C-alaturea de tine e Christos
E umbra ta pe mana ta cea dreapta
El e susurul bland, sfant si duios.

Nu e-ncercare

De suferinta ti-e mare
Nu stii-ncotro s-o apuci
Adu-ti aminte ca mare
E Cel ce din lut te-a facut.

Nu e-ncercare prea mare,
Nu e nimic prea greu,
Vino, vino,
Vino acum la El.

La rugaciune alearga
Lui Dumnezeu sa ii spui
Tot ce in suflet te-apasa,
El e salvarea oricui.

Vino cu toata povara
La crucea Lui sa o pui
El ia pacatul tau mare
Si vindeca rana oricui.

Se duce viata

Te-ai gandit vreodata la viata cat de iute trece
Fara sa-ti dai seama ea s-a dus,
Dar tu poti avea inc-o speranta,
Viata de apoi, speranta vesniciei e Isus.

Se duce viata, se duc si anii,
Ne-apropiem mereu de vesnicii,
Se duce viata, se duc si anii,
Gandeste-te, atunci unde vei fi.

Ceasornicul vietii inca bate
Clipele se scurg si ritmul vietii se va termina,
Gongul de sfarsit curand va bate
In fata Celui Sfant, la judecata de apoi vom sta.

Sa intelegi aici pe-acest pamant
Viata trece iute si zboara ca un fulg purtat de vant
Cat mai traiesti te poti pregati sa-ntampini pe Isus
Cand pe nori de slava va veni.

Viata-i plina de intristari

Viata-i plina de intristari,
Grijuri vin zi de zi,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

Isus ia toata povara ta
La Calvar, la Calvar,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

Chinuit si ingrijorat
La El acum sa vii,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

El asculta suspinul tau,
Strigatul inimii,
Isus ia toata povara ta,
El poate mantui.

Unde sa ma duc ?

Unde sa ma duc?
Unde sa ma duc?
Unde sa ma duc fara Tine?
Unde sa privesc?
La cine sa fug?
Cum oare sa traiesc cand nu esti Tu?

Doar Tu esti Dumnezeu,
Doar Tu esti Tatal meu,
Doar Tu ma linistesti
Cat de mult ma iubesti...
Doar Tu esti Imparat
De-apururi inaltat,
Doar Tu spre min' Te-apleci
Lacrima sa mi-o stergi.


Unde sa pornesc?
Unde sa m-ascund?
Pe cine sa iubesc cand nu esti Tu?
In cine sa ma-ncred?
Ce oare sa mai sper?
Cat pot sa mai iert cand nu esti Tu?

Doamne, Tu m-ai facut din tarana

Doamne, Tu m-ai facut din tarana
Si-n adanc mi-ai turnat vesnicia
Dar in mine-o faptura pagana
Zi si noapte isi cere simbria.

Nu sunt Doamne, decat o suflare,
Decat carne cu multe pacate,
Si te caut cu dor si oftare
Sa-mi dai forma trairii curate.

Ce-as ajunge tot singur pe ape
Intr-o lume de rani si suspine
Daca nu te-as avea pe aproape,
Daca nu Te-as simti langa mine.

Eu sunt scurgerea, aburul, clipa,
Sunt doar lutul iar Tu esti olarul,
Ocroteste-ma , Doamne cu-aripa,
Daltuieste-mi faptura cu harul.