Bătrâneţe, şcoală-naltă

Bătrâneţe, şcoală-naltă
de-povară şi de scrum...
Cale aspră şi ciudată,
pe-unde n-am fost niciodată,
niciodată pân'acum...

Bătrâneţe, traistă spartă
de-unde toate cad şi toate pier...
cade orice faptă moartă,
cade slava cea deşartă
şi rămâne cea din Cer!

Bătrâneţe, daltă bună,
care taie cu folos,
taie fala ce se-adună,
taie firea cea străbună
din Mireasa Lui Cristos!

Bătrâneţe, tren de seară...
fără bani, fără bilet...
U-u-u!... ce iute zboară
Şi te duci din gară-n gară
către tainicul magnet...

Dar la urmă... Domnul ştie!...
Colo-n slavă, la hotar...
vom sări de bucurie
şi cu Domnul în vecie
vom fi tineri, tineri iar!...

Se dă o luptă tot mai grea

Se dă o luptă tot mai grea
Și mulți frați au căzut pe cale.
Privind la lumea aceasta rea
S-au întors pe calea de pierzare.

Pentru mântuire va trebui să lupți
Cu armele Divine, la cer să nu renunți.
"Am păzit credința!", Pavel ne spunea.
Fraților, să facem tot așa.


Au mai rămas la fel și azi,
Ca Dima, frați pentru o vreme.
Dar vai, i-a prins al lumii laț
Și-acolo sufletul lor geme.

Cu scut și-n mâna Lui Cuvânt,
Noi să rămânem în credință.
E scris și astăzi în Romani,
Că-n Domnul este biruință.

La umbra aripilor Tale vreau un loc de adapost

La umbra aripilor Tale
Vreau un loc de adăpost
La umbra aripilor Tale
Viața mea are un rost!

Cât de mare este bunătatea Ta,
Aș vrea și eu să fiu sădit în ea!

Ferice de poporul care
Te are adăpost mereu
Și vânturi, apele de-or bate,
Cetate tare-i Dumnezeu!

O, nu te-ndepărta de mine,
Tu, Dumnezeul meu iubit!
Frumoasă-i viața lângă Tine,
Sunt fericit că-s mântuit!

În casa ta mai sunt și azi altare

În casa ta mai sunt și azi altare,
În casa ta mai arde focul oare?
În casa ta mai este azi cuvântul
Și nicidecum nu te va bate vântul?

În casa ta să n-ai idolii lumii
Să macini azi semințele minciunii;
Să fugi mereu de tot ce-i inălțare
Și-apoi vei fi la marea sărbătoare.

În casa ta mai este azi lumină
În rugăciuni și peste disciplină?
Că doar așa soțul și soția
Vor moșteni în ceruri veșnicia.

În casa ta mai este armonie
Când cerul tot ți-aduce bucurie?
Căminul tău a fost și pentru alții
Venit-au des surorile și frații?

În casa ta ca Iosua să spui
Că tu cu-ai tăi lângă Domnul rămâi
Chiar dacă toți își schimbă azi stăpânul
Tu vei striga: ca Domnul nu-i nici unul. 

Să-mi dai Isus, dar nu prea mult

Să-mi dai Isus, dar nu prea mult
În viața mea pribeagă,
Ca nu cumva, Doamne să uit,
Că sunt un bulgăr de pământ
În lumea asta largă.

Te rog să-mi dai în orice zi
Omerul plin cu mană.
Și cel ce strânge îndoit,
Mai mult decât ai poruncit,
Să nu-l mai bagi în seamă.

Să-mi dai ce Tu dorești să-mi dai.
Oricâte eu Ți-aș cere!
Aș vrea Isus, nu voia mea,
Oricât de mult aș insista
Cu cererile mele.

Tu-mi dai, dar Doamne știu că-mi vrei
Ca văduvei, bănuții.
Să dau cu toată inima,
Isuse, să pot ajuta
Flămânzii și desculții.

La poarta cea frumoasă stă ologul

La poarta cea frumoasă stă ologul
Să ceară el de milă câte-un ban
L-au întâlnit la ceasul rugăciunii
Și lui vorbit-a Petru și Ioan.

Aur argint n-am să iți dau
Dar în Numele Lui mare
În numele lui Isus Hristos
Tu ridicăte-n picioare.

S-a ridicat ologul în picioare
Umblând, sărind, lăudând pe Dumnezeu
A fost atunci o zi de sărbătoare
Și pentru tine este, dragul meu.

De aur azi Bisericile-s pline,
La poartă stă mulțimea de ologi
Asteaptă în zadar mișcarea apei,
Vino Doamne fa-ne sănătoși.

De ce nu nu se mai vindecă bolnavii?
De ce devine păcatul mai greu?
Răspunsul vine numai din Scriptură,
Vrea pocăință astăzi, Dumnezeu.

Omule din toată truda ta

Omule din toată truda ta
Tu de aici cu ce vei pleca?
Suntem din pământ și trecători
Și aici doar niste călători.

Vine clipa când vor pleca de-aici
Toți cei puternici, cei mari, dar și cei mici.
Atunci ei vor vedea ce-a spus Isus cândva
Că bogățiile nu sunt valori.

Dacă cerul e departe acum
Omule, întoarce-te din drum.
Fă ce-a zis Isus de-atâtea ori
Si adună-ți azi, în cer, comori.

Dacă Biblia nu te-a convins,
Doar păcate, grijuri te-au învins.
Poți muri, dar fără de Hristos
Tot ce ai nu-ți este de folos.

Când ai strigat te-am ascultat

Când ai strigat te-am ascultat,
Din grea robie te-am scăpat.
Când jugul greu te apăsa
Eu te-am scăpat cu mâna mea.

Focul Meu te-a-ncălzit, norul Meu te-a umbrit,
Mană din cer ți-am dat, stânca te-a adăpat,
Israel ai uitat că doar Eu te-am salvat?
Spune-Mi ce mai dorești ca să te pocăiești?

Israele, tu ai văzut
Minunile ce le-am făcut
Ca să-ți arăt cât te iubesc
Și vreau ca să te mântuiesc.

Israele, tu nu uita
Un foc e gelozia Mea.
Un foc ce te va mistui
Dacă nu te vei pocăi.

Israele vreau să-ți arăt
Că încă vreau să te mai port.
Chiar munții toți de s-ar muta
Pe veci Eu nu te voi uita.