Opriti rastignirea

Arunca ciocanul si sulita grea, tu frate ce stii rastigni
Pe multi vrei in coasta mereu a-ntepa, te-opreste nu mai pironi
Cand vrei tu cu ura in frati sa lovesti, opreste-te-acuma iti spun
Caci tu chiar pe Domnul atunci rastignesti, nu fi ucigas pe-al tau drum.

Romani sunt si astazi ce stiu rastigni, 
Pe frati sa-i ucida si a-i pironi
Putini sunt acei care striga destul, 
Voi frati ridicati cazutii din drum.

Arunca cununa cea plina cu spini, caci aprig vei fi intepat
Prin vorbe de-ocara ades o asezi pe frunte la cel intristat
Cand cupa amara mereu o intinzi spre unul micut neinsemnat
Otrava, amarul ce tu il reversi de Domnul vei fi lepadat.

Cuvinte de-ocara nicicand sa arunci, spre cel care plange-n necaz
Sa taci mai degraba decat sa vorbesti de nu poti sa torni un balsam
Chemat esti sa fii alesul iudeu ce plans-a atunci cu Isus
Sa fii ca o mama cu sufletul frant ce plange sub cruce arzand.

Opriti rastignirea, nu mai condamnati pe cei ce-s cazuti in noroi
Cu focul iubirii la Domnul strigati, caci El se indura de noi
De stati in picioare e marele-I har, ce-a fost revarsat peste noi
Doar Domnul sa fie in veci proslavit, de veacuri e scut pentru noi.

Judecata va incepe

Judecata va incepe de la casa Domnului
Fiecare va raspunde pentru nesfintirea lui
Unde-s faptele? Unde-s faptele?
Cand atat de multe ne sunt vorbele.

Judecata va incepe cu acei care-au stiut
Caci credinta nu e buna fara fapte pe pamant
Unde-s faptele? Unde-s faptele?
Cand atat de multe ne sunt vorbele.

Judecata va aduce osandirea tuturor
Care au trait de forma, amagind cu vorba lor
Unde-s faptele? Unde-s faptele?
Cand atat de multe ne sunt vorbele.

Judecata va incepe, in curand vom tremura
Daca azi nu ne prosternem, Doamne, inaintea Ta
Unde-s faptele? Unde-s faptele?
Cand atat de multe ne sunt vorbele.

Cine vrea sa aiba parte de un loc in Paradis
Sa se judece azi singur pana usa nu s-a-nchis
Unde-s faptele? Unde-s faptele?
Cand atat de multe ne sunt vorbele.

Asa de grea e starea

O unde esti iubire, dintai de la-nceput?
De ce nu este pace, ca-n vremea ce-a trecut?
Cand fratii cu caldura in suflet se-adunau
Si c-o nadejde vie pe Domnul laudau.

Asa de grea e starea, ne-a cuprins disperarea
Si-a noastre inimi ni s-au impietrit
O vino-n adunare, mai fa o cercetare
Sa te simtim ca si la inceput.

O unde e cuvantul, cel insotit de har?
Vestit cu greutate, curat si plin de jar?
O Doamne unde-s fratii care stateau veghind?
Mergand drept pe carare, cuvantul Tau pastrand.

O unde e bolnavul, strigand m-a vindecat?
De ce nu mai sunt semne, de ce noi ne-am schimbat?
O unde e Betesda, cu-acele cinci pridvoare?
Sa se arunce fratii bolnavi in scaldatoare.

O unde e proorocul, ca sa vorbeasca drept?
Ca Samuel, ca Mica, ca cel ce-i intelept?
Poporul sa asculte al Domnului cuvant
Sa nu dispretuiasca, puterea Duhul Sfant.

Veniti cu staruinta, sa cerem noi puteri
Cu lacrimi de cainta, veniti frati si surori
Caci Domnul bun din slava, ne va inviora
Si ploaia cea tarzie, din plin va revarsa.

Cate lacrimi varsa o mama

Cate lacrimi varsa o mama?
Cate nopti vegheaza-n taina
Cand toti dorm in jurul ei
Ea isi varsa focul ei
Inaintea Domnului.

Sus in odaita calda
Plange mama si se roaga
Domnu-asculta ia aminte
Ale ei sfinte cuvinte
Si trimite alinare.

Mama-si pregateste fiii
Pentru-a Lui imparatie
Cand vor creste sa-L cinsteasca
Pe Domnul sa Il iubeasca
Sa-L slujeasca din iubire.

Nu-ti intoarce azi privirea
De vrei sa gusti fericirea
Tu copil sa o cinstesti
De vrei ani multi sa traiesti
Sa ii rasplatesti iubirea.

Nu uita a ei povata
Prin ea Domnul ti-a dat viata
Esti dator s-o pretuiesti
Din adanc sa-i multumesti
Pentru-a ei jertfa mareata.

Intr-o zi ea va pleca
La Domnul in tara sa
De vei ramanea supus
Numai Domnului Isus
O vei revedea-n cer sus.