sâmbătă

Opriti rastignirea

Arunca ciocanul si sulita grea, tu frate ce stii rastigni
Pe multi vrei in coasta mereu a-ntepa, te-opreste nu mai pironi
Cand vrei tu cu ura in frati sa lovesti, opreste-te-acuma iti spun
Caci tu chiar pe Domnul atunci rastignesti, nu fi ucigas pe-al tau drum.

Romani sunt si astazi ce stiu rastigni, 
Pe frati sa-i ucida si a-i pironi
Putini sunt acei care striga destul, 
Voi frati ridicati cazutii din drum.

Arunca cununa cea plina cu spini, caci aprig vei fi intepat
Prin vorbe de-ocara ades o asezi pe frunte la cel intristat
Cand cupa amara mereu o intinzi spre unul micut neinsemnat
Otrava, amarul ce tu il reversi de Domnul vei fi lepadat.

Cuvinte de-ocara nicicand sa arunci, spre cel care plange-n necaz
Sa taci mai degraba decat sa vorbesti de nu poti sa torni un balsam
Chemat esti sa fii alesul iudeu ce plans-a atunci cu Isus
Sa fii ca o mama cu sufletul frant ce plange sub cruce arzand.

Opriti rastignirea, nu mai condamnati pe cei ce-s cazuti in noroi
Cu focul iubirii la Domnul strigati, caci El se indura de noi
De stati in picioare e marele-I har, ce-a fost revarsat peste noi
Doar Domnul sa fie in veci proslavit, de veacuri e scut pentru noi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.