Se intreaba pamantul, cum de azi cerul, este-asa tacut?
Unde oare-i dreptatea sa-mpiedice moartea... unde s-a ascuns?
Se-ntarata oamenii, se-nspaimanta demonii
Printre bice-nsangerat, ochii Sai au luminat
Cine oare a stiut ca acel sarman batut... e Isus.
Credeam atunci ca El lovit
Pe veci pierdut si parasit, pe lemn zdrobit
Dar El purta durerea mea, atunci cand crucea I-a fost grea
El ma iubea, ma iubea.
Cu o cruce in spate, alungat din cetate ei L-au condamnat
Printre lacrimi cu sange ce inima-ti frange, El n-a renuntat
Cu piroane L-au strapuns, ca un Miel statea Isus
Cu pamantul tremura, boldul mortii invingea
De pe cruce in mormant toti credeau ca e infrant... dar a-nviat.
Hristos din morti a inviat
Iubirea Lui a triumfat, cu-adevarat
E viu si astazi printre noi
Ridica oameni din nevoi... Isus Hristos.
E cu noi... e cu noi.... a-nviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.