luni

Dincol’ de zare e-o dimineaţă

Dincol’ de zare e-o dimineaţă
Mai glorioasă fără apus
Sfârşită-i truda şi-o altă viaţă
Am pe vecie cu-al meu ISUS


Dincol’ de zare n-a fi durere,
Boale, necazuri, pe veci s-au dus.
Ci desfătare şi fericire,
Zi nesfârşită fără apus.


Dincol’ de zare, o, ce splendoare!
Eu dus de îngeri în faţa Sa!
Iar tatăl veşnic, mie un nevrednic,
Un bun sosit sus chiar El să-mi dea.


Dincol’ de zare, ce întâlnire,
Cu preaiubiţii plecaţi în cer!
Şi-ntr-o unire făr despărţire,
Vom fi cu Tatăl acasă-n cer !

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu