Imi ridic ochii catre munti

Imi ridic ochii catre munti
Caci stiu, acolo Tu odata
Te coborai ca sa vorbesti
Si sa te-arati in a Ta slava
Dar astazi muntii sunt doar stanci
Si plini de fiare-nfometate
Nu-mi dau curaj, nu-mi dau avant
Atunci cand sufletu-mi se zbate.


Dar ajutorul meu
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-I ridic
Nu mi-e frica de nimic.
Caci ajutorul meu,
Vine de la Dumnezeu
Spre El ochii mi-i ridic
Nu mi-e frica de nimic.

Eu vreau ca sa privesc in sus,
Nu la-naltimi ce pot sa cada
Nici catre maini ce pot sa-mi dea
Un ajutor, dar si-o ocara
Nadejdea vreau ca sa mi-o pun
In Cel ce toate le adapa
In Dumnezeu, in Dumnezeu
E cetatuia ce ma scapa.


Nu-i o poveste tot ce spun,
Exista-un Dumnezeu ce poate
Sa faca totul din nimic,
Iar muntii-n mare sa-i ingroape.
El Se descopera si azi
Acelor ce doresc sa-L vada
Dar nu pe munti, ci-n duhul lor
Si prin credinta, nu-n tagada.