Undeva-ntr-o odaita

Undeva-ntr-o odaita lacrimile nu mai curg,
Undeva-ntr-o odaita cineva nu se mai roaga
Nu mai sta-n genunchi si-n taina, nu mai canta in amurg.
Dragostea candva fierbinte nu-i curata nici intreaga.

Undeva nu se mai canta astazi psalmii minunati,
Undeva sub praf uitata zace Biblia iubita,
Imprejurul unei mese nu se mai aduna frati
La o usa incuiata sta iubirea neprimita.

Nicicand nu credeam c-aceasta usa va avea zavor,
Nicicand nu credeam c-aceasta casa va ajunge mota,
C-o s-ajunga sec de lacrimi al iubirii cald izvor
Focul stins, calea pustie, vatra rece si tacuta.

Acel undeva Isuse este chiar in viata mea
Dar ma-ntorc in odaita Tie iti dau inima
Sa ma bucur, sa fiu liber, lauda sa-Ti inalt mereu
Si in duh cu trup si suflet pe deplin sa fiu al Tau.