marți

Ramane ca sunt om

Când tot în jur s-a stins și nu mai pot să merg,
Nu am nici o speranță și simt c-am să mă pierd,
Cu lacrimi, eu Te strig, cu sufletul zdrobit,
Să Te apleci spre mine, să vii să mă ridici!

N-am aur, nici argint, nici rege eu nu sunt,
Mă plec 'naintea Ta, cu fața la pământ.
Sunt doar un simplu om, înfrânt de-al vieții drum
Și totuși, mă iubești și nu vrei să renunț!

Dar știu că pe genunchi, oricât ar fi de greu,
E mai ușor să lupt și-Ți spun necazul meu.
Și aripi parcă-mi cresc și mă ridic spre Cer,
Rămâne că sunt om și Tu ești Dumnezeu! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.