De ce suntem inchisi cand este libertate

De ce suntem inchisi, cand este libertate?
De ce suntem zgarciti, cand le-avem pe toate?
De ce ne impartim, cand suntem impreuna?
De ce nu ne iubim, cand Domnul ne aduna?

Mi-e dor de partasia cu fratii ce-am avut
Mi-e dor sa simt fiorii ca la-nceput
Mi-e dor de tot ce-i sfant, mi-e dor de ce-i curat
De ce-i dumnezeiesc si-adevarat.


De ce ne dezbinam in trupul lui Cristos?
De ce lovim cu piatra in cel cazut de jos?
De ce nu mai simtim cu cel de langa noi?
De ce iubirea scade si suntem tot mai goi?

Mi-e dor de cantarea cantata cu har
Mi-e dor de rugaciunea plina de jar
Mi-e dor de Tine, Doamne, mi-e dor de vesnicii
Mi-e dor sa-Ti aud glasul cand vei veni. 

De ce nu renuntam la forme si traditii?
De ce nu mai slujim si vrem doar functii?
De ce ne credem sfinti, care mai de care?
De ce vopsim rugina chiar si-n adunare?

Mila si-ndurarea Doamne o chemam
Iarta-ne pe toti, te rugam
Da-ne-o haina noua si-o inima aleasa
Sa cinam apoi cu Tine la masa.