O unde esti iubire, dintai de la-nceput?
De ce nu este pace, ca-n vremea ce-a trecut?
Cand fratii cu caldura in suflet se-adunau
Si c-o nadejde vie pe Domnul laudau.
Asa de grea e starea, ne-a cuprins disperarea
Si-a noastre inimi ni s-au impietrit
O vino-n adunare, mai fa o cercetare
Sa te simtim ca si la inceput.
O unde e cuvantul, cel insotit de har?
Vestit cu greutate, curat si plin de jar?
O Doamne unde-s fratii care stateau veghind?
Mergand drept pe carare, cuvantul Tau pastrand.
O unde e bolnavul, strigand m-a vindecat?
De ce nu mai sunt semne, de ce noi ne-am schimbat?
O unde e Betesda, cu-acele cinci pridvoare?
Sa se arunce fratii bolnavi in scaldatoare.
O unde e proorocul, ca sa vorbeasca drept?
Ca Samuel, ca Mica, ca cel ce-i intelept?
Poporul sa asculte al Domnului cuvant
Sa nu dispretuiasca, puterea Duhul Sfant.
Veniti cu staruinta, sa cerem noi puteri
Cu lacrimi de cainta, veniti frati si surori
Caci Domnul bun din slava, ne va inviora
Si ploaia cea tarzie, din plin va revarsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.