Atunci cand David lauda, intreg vazduhul se bucura
Caci pacea din inalt venea in inimi
In acorduri calde, sunet lin, prindea contur al sau cant divin
Un dulce dar puternic: Aleluia!
Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia!
Credinta Lui nu se-asemana, cu al nimanui altcineva
Si totusi a gustat din rodul vinei
Cu duh zdrobit, adanc plecat, cu suflet trist gandul zbuciumat
Si-au strans puteri sa cante: Aleluia!
Dumnezeu e neschimbat si vrednic de-a fi laudat
Cand sufletul surade sau cand plange
Cand drumu-i drept si e luminat, cand ceru-i greu si-ntunecat
E demn sa I se cante: Aleluia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.