Alergam de-atata vreme insetati la vechi izvoare
Insa sufletul tot geme, inima mereu ne doare,
Alergam prin locuri stranii spre a ne gasi odihna
Ne-am pierdut din viata anii si nadejdea si lumina.
Au fost clipe minunate cand am cunoscut izvorul
Ne-nchinam in unitate, ne marturiseam chiar dorul
Nu stiam ce e rusinea, nepasarea, aroganta,
Daruiam camasa, painea, de era nevoie, viata!
Prosternuti in rugaciune laudam pe Cel Prea Sfant
Si sorbind din ape bune eram plini de Duhul Sfant
Le vorbeam de mantuire celor ce ne dusmaneau
Din duhovniceasca fire imnuri sfinte izvorau.
Purtam sarcinile grele celor obositi pe cale
Iar izvoarele rebele ramaneau uscate-n vale.
Cursul apelor curate satura intreg poporul
Inimile insetate urmareau cum vine norul.
Si-azi izvorul nesecat curge limpede-n genune
Noi cu timpul ne-am schimbat nu mai vrem izvoare bune
Pune Doamne-n noi dorinta s-alergam ca altadat'
Sa ne saturam fiinta la izvorul nesecat!
Prosternuti in rugaciune laudam pe Cel Prea Sfant
Si sorbind din ape bune suntem plini de Duhul Sfant
Le vorbim de mantuire celor ce ne dusmanesc
Din duhovniceasca fire rauri sfinte izvorasc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.