Pe-un deal, pe-o cruce, pe-un lemn răstignit,
A ales Domnul vieţii sa moară.
S-a lăsat în piroane bătut, ţintuit,
Purtând a noastră ocară.
Se sfârşea Domnul meu pe o cruce de chin,
Murea în cumplita durere.
Ochii planşi, fruntea încoronată cu spini,
Murea Isus în tăcere.
Deseori mă gândesc la Golgota şi azi,
La chinul, la moartea cumplită.
La sângele ce îi curgea pe obraz,
La suliţa-n coastă înfiptă.
A lăsat cerul sfânt şi sublimul locaş,
A murit pe crucea murdară.
Să trăiesc şi să fiu unul dintre urmaşi ,
Pregâtindu-mi în ceruri comoară.
Azi Isus este viu, a-nviat dintre morţi,
Domneşte în cer în mărire.
A deschis pentru mine a cerului porţi,
A deschis ceru-ntreg pentru tine.
Este viu boldul mortii Isus l-a înfrânt,
Este viu Împăratul vieţii.
Va veni sa ne ia, va veni în curând,
Să ne ducă-n locaşul cel Sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.