Mi-e dor de-acasa

Departe de casuta cu pridvor,
Impins de lipsuri si necazuri
Departe de al meu popor,
Purtat de vanturi si talazuri
De-atata vreme doar printre straini,
Cu dor in suflet totdeauna
Ma simt ca floarea intre maracini,
Ca tara mea, nu e niciuna.

Mi-e dor de-acasa, mi-e dor de-acasa
Mi-e dor de-ai tarii mele zori
Mi-e dor de-acasa, mi-e dor de-acasa
De-ai mei parinti, frati si surori.

Pribegi ca si poporul Israel,
Cautand si azi limanuri bune
Batjocoriti mereu in fel si fel,
Un Rege asteptam sa ne adune
Sa ne adune sus in noua tara,
O vesnicie impreuna
Acolo unde-i vesnic primavara
Si nu mai este vant si nici furtuna.

Sa nu mai stim de lacrimi si dureri,
Sa dam uitarii suferinta
Sa nu mai fie maine si nici ieri,
Iar Cerul sa ne fie locuinta
Acolo unde Isus e-mparat
Sa retraim copilaria
In raiul ce aici doar l-am visat
Si unde-i nesfarsita bucuria.

Intoarce-te la Domnul

Cand ajungi sa-ti fii tu insuti o povara,
Cand dureri de ne-nteles te-apasa greu
Cand pe crengi sunt numai flori de primavara
Iar din tine frunze moarte cad mereu.
Cand spre tainicul miraj ce se destrama
Ratacesti ca un pescar de amagiri
N-auzi tu un glas de Frate ce te cheama
N-auzi tu suspinul vesnicei iubiri?

Intoarce-te la Domnul asa cum esti, cu zdrente-n suflet si cu poveri
Intoarce-te la Domnul, cu-n cuget nou si-o alta inima, acum sa-i ceri!

Ca-ntr-un joc, legandu-ti ochii cu naframa
Tu alergi sa prinzi minciuna unui vis
Dar opreste-te, prietene, ia seama,
Pasii tai se-ndreapta-n goana spre abis
In zadar pandesti naluca fericirii
In zadar apuci cu pumnii amandoi
Vei plati din nou tribut dezamagirii,
Obosit, cu ochii plansi, cu pumnii goi.

Intoarce-te la Domnul la pieptul Lui, sa-ntelegi cat te-a iubit 
Pe ranile-i eterne tu vei plange, fericit... Intoarce-te copil regasit!
Intoarce-te la Domnul asa cum esti, cu zdrente-n suflet si cu poveri
Intoarce-te la Domnul, cu-n cuget nou si-o alta inima, acum sa-i ceri!