În bunătatea Ta faci să răsară soarele

În bunătatea Ta, faci să răsară soarele,
În bunătatea Ta, ne răcoresc izvoarele,
În bunătatea Ta, Tu ne dai pâine zi de zi,
O, Domnul nostru bun, în veci de veci lăudat să fii.

În bunătatea Ta, Tu ne-ai dat pace pe pământ
Şi ne-ai umplut de har şi bucurii prin Duhul Sfânt,
În bunătatea Ta, Tu ne-ai iubit, Doamne, nespus
Şi pentru a ne salva ni L-ai trimis chiar pe Isus.

De bunătatea Ta aş vrea şi eu acum să spun
Cum m-ai iertat atât şi ai fost cu mine atât de bun,
De bunătatea Ta voi spune orişicui mereu
Şi o viaţă-Ţi voi cânta, măreţ şi veşnic Dumnezeu.

Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul

Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul,
Ce-a dat El pentru noi e greu,
Nu Dumnezeu pe noi ne lasă,
Ci noi lăsăm pe Dumnezeu!
Nu-s prea multe cântări cu lacrimi,
Ci lacrimi fără de cântări,
Nu-s prea multe-adunări în lume,
Prea multă-i lumea-n adunări. 

Nu-i prea mult harul în vorbire,
Vorbiri prea multe-s fără har,
Nu-i prea puţină alergarea,
Ci e prea multă în zadar.
Nu spun prea mult despre iubire
Acei ce-o au şi o trăiesc,
Ci prea puţin o au aceia
Ce-o prea tot cântă şi-o vorbesc.

Nu-i prea mult preţ pentru credinţă,
Ci-i prea puţină cea de preţ,
Nu-s rare scrierile sfinte,
Sunt rare sfintele vieţi.
Prea gol e drumul mântuirii,
Iar drumul iadului prea plin,
Şi ziua de-azi e-atât de scumpă,
Dar noi o facem prea puţin!