sâmbătă

Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul

Nu-i greu ce dăm noi pentru Domnul,
Ce-a dat El pentru noi e greu,
Nu Dumnezeu pe noi ne lasă,
Ci noi lăsăm pe Dumnezeu!
Nu-s prea multe cântări cu lacrimi,
Ci lacrimi fără de cântări,
Nu-s prea multe-adunări în lume,
Prea multă-i lumea-n adunări. 


Nu-i prea mult harul în vorbire,
Vorbiri prea multe-s fără har,
Nu-i prea puţină alergarea,
Ci e prea multă în zadar.
Nu spun prea mult despre iubire
Acei ce-o au şi o trăiesc,
Ci prea puţin o au aceia
Ce-o prea tot cântă şi-o vorbesc.


Nu-i prea mult preţ pentru credinţă,
Ci-i prea puţină cea de preţ,
Nu-s rare scrierile sfinte,
Sunt rare sfintele vieţi.
Prea gol e drumul mântuirii,
Iar drumul iadului prea plin,
Şi ziua de-azi e-atât de scumpă,
Dar noi o facem prea puţin!

Un comentariu:

  1. Sunt atat de adevarate versurile acestei poiezii scrisa de Traian Dorz. Dumnezeu sa ne ajute sa meditam putin si noi in generatia in care am fost pusi.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.