Si iarasi voi trai

Rascruce de drumuri pavate grabit
Si rani ce-au uitat sa se-nchida
Cuvinte cersind adevarul ciobit
Si cine e cel din oglinda?
Hartii desenate-n culori cenusii,
Portrete de nou Dumnezeu,
Dar nimeni pe drum sa citeasca tabloul
Din sufletul meu.

Si daca toate-mi par de neinteles
Si daca totu-i doar un joc
Ma voi topi cu fiecare vers
Murind din loc in loc
Si daca voi gasi acest mister
Si va fi altfel intr-o zi
Ma voi intoarce dintre cei ce pier
Si iarasi voi trai.

Actori de parada cu chipul strain
Si masti care mint si se-ascund
Sa-ti aperi iubirea din propriul destin
Cu pieptul deschis, la ce bun?
Profeti fara nume cu glas inutil
Si oameni cu zambet de zeu
Dar nimeni pe drum sa inlature gheata
Din sufletul meu.

Sfarsit de poveste

Te las pe Tine sa zdrobesti
In mine inima-ngamfata
Si sa ingropi privirea mea
Trufasa, rece si de piatra
Iar lucrurile mele, mici
Sa le darami cum se cuvine
Doar sufletul sa mi-l ridici
O, Domnul meu Te las pe Tine.

Si daca viscolul e-n toi
Si toate merg spre inapoi
Ca un copil adorm plangand si-n gand
Nimic nu mai este...
Si daca seara va veni
Va trece o zi si inca o zi
Si poate cineva imi va sopti
Sfarsit de poveste.

Te las pe Tine sa cioplesti
In mine chipul Tau de soare
Sa-mi smulgi tacerile din piept
Si n-am sa plang, chiar de ma doare,
Te las cu focul Tau sa-mi arzi
Si deznadejde si rusine
Iubirea doar sa mi-o inalti,
O, Domnul meu Te las pe Tine.

Iubirea Ta

Eu nu te vad, dar stiu ca esti aici
Te pot simti cum Te apleci spre mine
Si cum usor de mana ma ridici
In palma Ta, Isus, e-asa de bine
Ca stiu...

Iubirea Ta, e tot ce-mi apartine
Iubirea Ta, alt rost  nu-mi pot dori
Ia-mi tot ce am si fa ce vrei din mine
Dar fara ea, eu n-as putea trai.

Sunt multe lumi, in fiecare lume
Si toate-n cor ma cheama sa le-ating
Eu ma intorc cu sufletul spre Tine
Si Te pastrez sub umarul meu stang
Ca stiu...

In clipe lungi cand toate se darama
Si n-a ramas nimic din ce-as putea sa pierd
Atunci eu simt cum ma Tii strans de mana
De n-ai fi Tu, Isus, in cine sa mai cred?
Dar stiu...

Cine oare

Ai fost dispretuit, de oameni parasit
Om al durerii, in suferinta zamislit
Ca un miel jertfit, fara un cuvant
Respins si singur pe pamant.
Te-am vazut cazut, in tarana jos
Si de la Tine, privirea mi-am intors
Credeam ca esti lovit, smerit de Dumnezeu,
Dar Tu purtai pacatul meu.

Cine oare a crezut ce ni s-a vestit?
Cine oare-a cunoscut, glasul Celui Sfant?
Ai crescut ca un lastar, pe pamant uscat
Respins, lovit si judecat
Prin moarte viata Tu ne-ai dat.

Ai fost dispretuit, de oameni parasit
Om al durerii, in suferinta zamislit
Credeam ca esti lovit, smerit de Dumnezeu,
Dar Tu purtai pacatul meu.

Mi-e sete de Tine

Ca un pamant uscat si fara viata, ce-asteapta ploaia zi de zi
Ca un strajer visand o dimineata, cand soarele iar va rasari
Ca si un cerb ce cauta izvorul, sa-si curme setea in amurg
Te caut, Doamne, sa-mi astampar dorul de glasul Tau
Din nou.

Mi-e sete de Tine, mi-e sete mereu
Fa sa ploua in mine, cu Duhul Tau.

Ca un cocor ce zboara zi si noapte,
Spre tara sa rapus de dor
Alerg si eu sa-mi stampar setea, Doamne,
L-al Tau izvor
Din nou.

Isaia 53

Ai fost dispretuit de oameni, parasit,
Om al durerii, in suferinta zamislit,
Ca un miel jertfit fara un cuvant,
Respins si singur pe pamant.

Te-am vazut cazand in tarana jos
Si de la Tine privirea mi-am intors
Stiam ca esti lovit, smerit de Dumnezeu
Dar Tu purtai pacatul meu.

Cine oare a crezut in ce ni s-a vestit
Cine oare a cunoscut glasul Celui Sfant.
Ai crescut ca un lastar pe pamant uscat,
Respins, lovit si judecat.
Din moarte viata Tu ne-ai dat,
Lovit, respins si judecat,
Prin moarte viata Tu ne-ai dat.

Ai fost dispretuit de oameni, parasit,
Om al durerii, in suferinta zamislit,
Credeam ca esti lovit, smerit de Dumnezeu,
Dar Tu purtai pacatul meu.

E timpul trezirii

A rasarit lumina peste tara
Sperante noi in inimi se aprind
Se simte un parfum de primavara
Se simte zvon de proaspat anotimp.
Pustiul e departe in noua dimineata
Cand norii plini aduc racoarea inapoi
Trezit din amortire pamantul prinde viata
Si ploua tot mai tare, tot mai tare peste noi.

E timpul trezirii, timp de mare har,
E vremea rodirii sa stim ca n-am plans in zadar,
E ploaia tarzie ce cade peste noi
Si-aduce sarbatoarea inapoi!


E timpul sa intram in sarbatoare,
E Regele iubirii intre noi,
Rasuna un cuvant de desteptare
Sunt trimbite si care de razboi,
E gloria divina si slava revarsata,
Sunt profetiile ce azi se implinesc.
E freamatul multimii ce canta :" Aleluia!"
Se-ntorc popoarele din nou cu fata catre cer.

Cata vreme a trecut, cata vreme a ramas

Cata vreme a trecut, cata vreme a ramas
Intre noapte si zi, intre lumi si popas
Ne mintim zi de zi c-am fost, ca vom fi
Si uitam mult prea des sa mai fim
Vrem s-avem cat mai mult ca si cum n-am mai sti
Ce saraci lumea vom parasi.

Spune de ce tot alergi, spune ce vrei sa culegi
Pierzi ratacind ani intregi in nestire
Maine la capat de drum tu vei afla ca oricum
Fara Isus toate sunt amagire.

Ce iluzii s-au dus, ce iluzii mai sunt
Clipe care ne trec ca umbra pe gand
Alergam dupa nori, alergam dupa vant
Si deschidem tarziu pumnii goi
Vrem un nou inceput insa timpul pierdut
Nu se-ntoarce nicicand inapoi.