Viorile padurii

Viorile padurii isi odihnesc arcusul
Uitat in iarba moale a linistii sub ulmi,
Flamanzi ies lupii serii suind pieziş urcusul
Spre oile Luminii ce tremura pe culmi.

Tot binele ce-n lume o zi l-a-nfaptuit,
Trist, soarele-l plateste in flacari apunand,
Cu sangele luminii ucise s-a-nrosit
Si norii si padurea si turlele pe rand.

Sus, luna, ca o Mama cu Fiul condamnat,
Si-ascunde fata tristă sub valul unui nor
...din Ghetsimani, la toate, Iisus ingenunchiat
Priveste si-ntelege ce-I spune taina lor.