Un om avea cu el doi fii in casa parinteasca
Si iata ca-ntr-o zi cel mic se hotari in lume sa porneasca
El tatalui i-a zis da-mi tot ce mi-ai promis, eu vreau sa plec in lume
Sunt mare, potrivit, stiu bine-a chibzui, eu plec azi de la tine.
Vreau sa fiu stapan pe mine sa-mi petrec viata-n bine
Deci nu ma tinea caci eu nu voi mai sta, de azi tata-n casa ta.
O, fiul meu, tatal i-a zis tu pleci in tari straine
Si cand se va-ntampla sa-ti fie viata grea, sa-ti amintesti de mine
Si daca sa-ntampla sa-ti fie viata grea in lumea-ndepartata
Atunci cand vei veni odihna vei gasi, in casa parinteasca.
Cat ma doare fiul meu, caci apuci pe drumul rau
Ia-ti de-aici avutul, eu nu te opresc, dar sa stii ca te iubesc.
El a plecat precum a zis in lumea-ndepartata
Si tot avutul sau curand l-a risipit in viata cea stricata
Cand totul s-a sfarsit nimic nemaiavand, atunci o foame mare in tara a venit,
Din greu in el a lovit, n-avea nimic mancare.
Stramtorat din cale-afara el era silit sa moara
Tare chinuit ca se vazu silit ca porcar a fi primit.
El ar fi vrut si mult dorea sa-si stampere doar foamea
Cu roscovele chiar, dar nu mai ramanand, marind si mai mult jalea
Dar iata ca-ntr-o zi deodata se trezi, el isi veni in fire
Nici sluji la tatal meu n-o duc asa de rau, ei au belsug de paine.
Eu de dor ma prapadesc de caminul parintesc
Vreau doar chiar acum spre el ca sa pornesc, loc de sluga sa-mi gasesc.
A zis si hotarat spre tatal a pornit intr-un amurg de seara
Si tatal nu credea cum fiul lui venea s-ajunga acasa iara.
Cand pe cale el mergea nici prin gand lui nu-i trecea
Caci tatal sau cu drag il astepta, gata spre-al intampina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.