Pe sesul arid, nisipos, se-auzeau

Pe sesul arid, nisipos, se-auzeau
Cum se desparteau greu, plangand;
Pe Orpa, Naomi cu Rut o priveau
Si se-ndepartau suspinand.

„Sa nu stai de mine, caci n-am sa te las,
Voi merge cu tine si eu!
Al tau Dumnezeu si popor mi-a ramas,
Sa fie de-acuma si-al meu!"

Cand ajuns-au la Betleem, l-au gasit,
Din pricina lor, in tumult.
„Naomi," - mai multe femei i-au vorbit
„Nu esti cea plecata demult?"

„Naomi, sa nu-mi spuneti iar pe pamant,
Numiti-ma de-astazi as vrea
Doar Mara, ca Atotputernicul Sfant
Cu-amar mi-a umplut viata mea..."

Iar Rut ca nevasta-i luata de Boaz,
Iubita-i acum de popor,
E rascumparata, degrab', din necaz
O binecuvanta in cor:

„S-o faci ca Rahela si Lea ce-au zidit
Poporul numit Israel!
Arata-Ti puterea, sa-Ti fie vestit
Al Tau Nume si-n Betleem!"

Din ai lor urmasi, si David a venit;
Apoi S-a-ntrupat chiar Isus.
Iar Rut este omul ce vine cait,
Din Moab spre Tara de Sus.

Ca Neamuri, si noi am trait in Moab,
Dar Domnul ne-a rascumparat;
Pe drumul credintei, te-ntoarce degrab'!
Din moarte, vei fi-n veci salvat!