Să cânt de dragul Tău aş vrea

Să cânt de dragul Tău aş vrea,
Să cânt cântări de biruinţă,
Să cânt că-n încercarea grea
Mi-ai dat răbdare şi credinţă.
Să cânt, Isus, de dragul Tau,
Că-n ceasul disperării
Te-ai aplecat în dreptul meu,
Părinte drag al îndurării.

Să cânt de dragul Tău, Isus,
Şi să Te laud o veşnicie,
Să cânt că m-ai iubit nespus
Şi mi-ai schimbat viaţa pustie.
Măcar aşa să-Ţi mulţumesc,
Iubire minunată,
E prea puţin, dar Te slăvesc
Cu dor şi inimă curată.

Să cânt de dragul Tău aş vrea
S-audă tot cuprinsul zării,
Că-n locul meu demult, cândva,
Tu ai băut cupa durerii.
Să cânt cu-acei ce-au biruit
Cântarea minunată
Ce nicicând nu s-a auzit
Şi n-am cântat-o niciodată.

Aş vrea, Isus, din zi în zi,
Să preamăresc numele-Ţi mare
Până odată-n veşnicii,
Acolo-n marea sărbătoare,
Să-Ţi cânt, Isus, de dragul Tău
Cu acei ce încă-Ţi cântă,
Să-Ţi cânt la bine şi la greu,
Să-Ţi mulţumesc de jertfa sfântă.

De n-ai fi Tu în orice floare

De n-ai fi Tu în orice floare
N-ar exista nici-un parfum
Nici zorii n-ar avea culoare
De n-ai fi Tu, Isuse bun

Acolo unde-Ți trece pasul
Se nasc izvoare vii de har
Iar unde Ți se aude glasul
Se-nalță-n taină sfânt altar.

Splendori cerești ne înconjoară
În slava unde Tu domnești
Nemărginirea te adoră
Căci Preaînalt și mare ești.

De n-ai fi pus Tu armonia
În cântecul de ciocârlii
N-am fi știut ce-i bucuria
Și fericirea de-a trăi.

De n-ai fi Tu prezent în toate
Nici Universul n-ar mai fi
Ar fi pustiu și gol și moarte
De n-ai fi viu in vesnicii.