Drumul ce duce în glorii

Drumul ce duce în glorii trece adesea prin stânci,
Când sus ne-amenință norii iar jos prăpăstii adânci.
Calea spre Cer câteodată-i lupte, necaz și dureri,
Este cu spini presărată și felurite-ncercări.

Drumul spre glorii nu e ușor de urcat
Dar nu ești singur când ai din greu de luptat. 
Nici-o clipă tu nu vei fi părăsit 
Căci lângă tine veghează Cel ce pe cruce a murit. 

Calea îngustă-i frumoasă când mergi pe ea cu Isus
Chiar dac-aici e spinoasă ea te conduce în sus
Pasul tău slab ți-l păzește un Dumnezeu minunat,
În orice ceas te-ocrotește, pe brațul Lui ești purtat.

Mulți au pornit cu credință înspre limanul ceresc
Dar vor avea biruință cei ce 'napoi nu privesc.
Sus, în eterna cetate, mari răsplătiri vor primi
Cei ce, lucrând cu dreptate, lupta aici vor sfârși.