Anii trec ca norii, perii-ncaruntesc

Anii trec ca norii; perii-ncărunţesc;
Vremurile-s altfel, totul e-n schimbare;
Zilnic se preface tot ce-i pământesc -
Numai adevărul e acelaşi soare.

Iarba se usucă, frunza cade iar;
Apa-şi face vaduri, altele întruna;
Peste toate-n lume, plânsul e-n zadar:
Numai în iubire cântu-i totdeauna.

Vara arzi în soare; iarna arzi în ger;
Ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară;
Toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier -
Numai conştiinţa sfânta e uşoară.

Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători;
Cei aproape astăzi, sunt departe mâine;
Oamenii-s ca norii - aburi trecători -
Numai Domnul singur neschimbat rămâne...

Nu-ţi lega de nimeni inima acum,
Ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine!
Leaga-ţi-o de Domnul!... - lumea-i vis şi fum -
Singur El rămâne, veşnic lângă tine.