N-a fost nevoie de armura

N-a fost nevoie de armura
De sabii sau de scut roman,
Era de-ajuns doar cui si ura
De preoti si de-un greu ciocan.

N-a fost nevoie de-o legiune
De-ostasi in lupte incercati
Sa duci un Miel pana pe-o culme
Un Imparat, peste Imparati.

Era de-ajuns crucea si spinii
Era de-ajuns Calvarul greu
Setea si dealul Capatanii
Era de-ajuns pacatul meu.

N-a fost nevoie nici de gloata
De farisei sau carturari,
Era de-ajuns dealul Golgota
De-o cruce si de doi talhari.

Nu te-a adus pana la moarte
Nimic din acel trist decor
Ci doar a noastre mari pacate
Pe Tine Rege al Regilor.

N-ar fi fost, Doamne niciodata
Nevoie sa cobori din cer
De n-ar fi fost lumea stricata
Si-atatia ce-n pacate pier.

De n-as fi fost si eu, o, Doamne
Si-aici nu-as fi existat,
Nu sufereai nici chin si palme
Dar, Tu ai-venit si m-ai salvat.