Acum privim spre cer sfios ca-ntr-o oglinda
Si multe lucruri ni se par de ne-nteles
Adesea nedreptatea incearca sa invinga
Fiindca rodul muncii inca n-am cules.
Va fi o zi cand vom vedea fata-n fata
Cand vom primi raspuns la mii de intrebari
Dar pan-atunci traim crezand, privind prin ceata
La lucruri ce se par in departari.
De ce-i atata suferinta printre oameni
De ce saracii mor de foame printre noi
Cand unii se desfata-n lux si-n imbuibare
Pe alti-i lasa chiar sa piara in nevoi.
O cum am vrea sa nu mai fie-n lume ura
Sa fie sfanta armonie intre frati
Sa nu mai fie aurul inchis in zgura
Si robii toti sa fie-odata dezlegati!
Indepartat de Dumnezeu ca si Sodoma
Pamantul s-a umplut acum de uraciuni
Dar iata ce-a adus pacatul printre oameni
Dureri, necaz si nesfarsite-amaraciuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.